Talazuri de verde crud îmi invadează lemnul uscat al fiinţei din care iarna păgână a firii a ros măduva cea mai tânără...Deschid ochii şi îmi iscodesc galeria cu mirări , scotocesc indiscretă prin buzunarele înfrigurate ale minţii, apoi îmi fac loc în fanta de taină a inimii şi rămân în loc, plăcut istovită de poporul ghiocesc proaspăt recoltat din toate colţurile nebănuite ale culiselor mele....
Primăvara mă vâră ,, cu forţa''în uriaşul mecanism al timpului mişcător şi mă treieră de toate relele lumii, mă cerne în site neiertătoare prevăzute, la capete, cu promisiuni împlinite , mă stoarce de noianul gri şi mă întinde , la soare, pe frânghii de mătase , asigurându-mi fericitul prizonierat cu clame de diamant...mreje vii şi viclene-plonjare dulce într-un inconştient prietenos...
Soarele, complice ochios, îşi întinde covorul roşu (telegramă drăcoasă a macilor din lanurile copile?)şi mă invită la festinul dimineţii, al dimineţii anului nou....Vântul intră-n joc şi,acordându-şi harpele fecioare ...îmi dă braţul lui învârtejit...apoi îşi scoate pălăria şi o aruncă peste umărul muntelui de vizavi...
Sunt tânără, muşc coama lumii noi , plojez în lumină ,iau lecţii de înverzire de la mugurii forsythiei copile....
Ce fericire.....!
