Una dintre bolile urbei, ale naţiei noastre (cât despre planetă, nu m-aş întinde până acolo( din lipsă de probe?)este grija pentru capra vecinului...
N-am văzut niciodată un popor aşa de preocupat de dincolodegardul personal ca neamul ăsta rămas repetent(culmea!)la o materie esenţială: istoria propriului suflet..Cucoane real implicate în problemele de dincolo de uşa propriei garsoniere(apartamentul ar fi mult prea larg în comparaţie cu nimicul găzduit), inşi guralivi inspiraţi de nu-ş ce providenţă pusă pe şotii, convinşi că deţin soluţia perfectă pentru orice, copii obraznici care reţin că Gigel nu,, şi-a scris pentru azi'', uitând că ieri erau chiar ei pe scaunul electric expuşi degetului arătător al colegilor ...iată-ne(Vă)!
Citeam deunăzi profilul omului contemporan, frumos conturat de autoarea mea preferată(I.P.)zic frumos în sensul perfecţiunii ochiului critic, bine întemeiat:
,,un om cu hainele şi gândurile vraişte, aşezat pe un soclu cu patru roţi(de jeep), care nu salută, nu ştie să se poarte,care n-a auzit vreodată că nu ai voie să stai jos , trântit cât mai dizgraţios pe un scaun, dacă o femeie stă în picioare lângă tine...''.Şi lista trăsăturilor continuă, în acordurile unui realism amar.Totul culminează, aş zice,cu bancul pe care aceeaşi autoare îl aminteşte, un pic mai târziu şi despre care se spune că a primit premiul Pulitzer(caricatură jurnbalistică):
În metrou: un tânăr se ridică de pe scaun şi oferă locul unei doamne în vârstă.Doamna leşină.Când îţi revine din leşin, doamna îi mulţumeşte tânărului.Tânărul leşină...
Iată o ,, etichetă'' care ar putea sta liniştit pe drapelul generaţiei actuale în care eşti norocos numai în ipostaza de NONCONFORMIST(în sensul NEadaptării la o turmă nefericită ...târâtă, inconştient înspre...nulle part.
