joi, 25 iunie 2009

In Romania, valoarea se ,,înghite'' numai ,,la pachet'' cu noroiul


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu...O ADOR PE RADULEASCA!Şi nici nu-mi trece prin minte să mă iau de guler cu cei care o ,,cântă'', chiar mă oboseşte să îi conving că se poate să mai greşească şi ei...
E drept că am trecut şi eu prin faze diverse, de la admiraţie la clătinare în gestul de a o aplauda...Dar am sfârşit având o convingere:omul ăsta chiar e valoros şi nu cred că trebuie să îl raportăm la marile nume ale istoriei, ale culturii naţionale ca să-i dovedim valabilitatea pe drapelul naţiei, nici ea nu cred că ar accepta să stea acolo(cu atât mai mult cu cât eu cred că s-a găsit destulă pleavă care să -l dezonoreze încât nu mai este un criteriu, DIN PĂCATE!).E clar, nu se pune problema aşa.Mulţi se grăbesc ,în stilul deja celebru al acestei naţiuni, să arunce cu noroi în acest om, din motive diverse, scormonind un trecut care nu ar trebui să conteze şi chiar nu-i intereasează pe parinţii ingroziti de zilele numărate ale copiilor muribunzi,cotrobăind pe sub fustele Mihaelei, uitând ca alte pliuri, cele ale creierului ,sunt esenţiale , deschizând sertare intime pe care nimeni nu are dreptul să le devasteze, bocănceşte, pentru nimic în lume, sau calificănd-o drept aşa şi pe dincolo fără măcar să incerce un minut să analizeze ceea ce ,,decretează''cu atata convingere....
De ce o iubesc pe Mihaela:
- PENTRU PROFESIONALISMUL EI(CÂŢI RIDICOLI CÂRCOTAŞI AU CAPACITATEA DE A ŢINE O EMISIUNE , ÎN DIRECT, PE BUNE?!aici nu mă refer la penibilele intretinute de diverisi care au mari probleme cu gramatica si care de oratorie n-au auzit.....)
- PENTRU OMENIA DOVEDITĂ FAPTIC, CU VÂRF ŞI ÎNDESAT,NICIDECUM DOAR ENUNŢATĂ CA VALOARE ŞI CREDINŢĂ DE CĂPĂTÂI, CA ÎN ATÂTEA ALTE CAZURI...
- PENTRU SPIRITUL CIVIC DEMONSTRAT PRIN MII ŞI MII DE CAMPANII CU SCOPURI NOBILE, IAR AICI NU E CAZUL SĂ ÎMI SUFLEC EU MĂNECILE ŞI SĂ LE ENUMĂR, CĂ NU , CHIAR NU E NEVOIE , LE ŞTIE CINE TREBUIE.....(apropo de spiritul civic, dragi români, 90% din noi habar nu au la ce se referă...)
- PENTRU CURAJUL DOVEDIT ÎN CĂUTAREA DRUMULUI SĂU, ACELA CARE O REPREZINĂ CU ADEVĂRAT, CU TOATE CĂ VIAŢA NU I-A OFERIT CHEIA PERFECTĂ DE LA ÎNCEPUT...(LAŞA DE MINE NU AR FI AVUT ACEASTĂ FRUMOASĂ ÎNDRĂZNEALĂ, DEŞI NU SUNT NEFERICITĂ...)
- PENTRU CALITATEA DE MAMĂ.AICI AŞ ZĂBOVI UN PIC ŞI M-AŞ DELECTA DÂND PESTE NAS CRITICILOR CARE , ÎN CELE MAI MULTE CAZURI, NU AU COPII, DAR AU ,,NAS'' SĂ O ACUZE, AŞA, APRIORIC, CA ÎN România...LA ACEST CAPITOL ÎI DAU CEL MAI DE PREŢ PREMIU!
-PENTRU RESPECTUL FAŢĂ DE PUBLICUL SĂU CREDINCIOS ŞI, DE ALTFEL, DE FAPT, MAI ALES PENTRU DELICATEŢEA FAŢĂ DE PROŞTII DE PE MARGINE CARE UITĂ DE FURCA DIN PROPRIUL OCHI ŞI ÎŞI DEMONSTREAZĂ, ARTISTIC, COMPLEXELE, ACUZÂND-O .

E O ARTĂ SĂ DESŢELENEŞTI, ÎN MIZERIA EXISTENŢIALĂ CARE PUNE ZILNIC MONOPOL PE NOI, BIEŢII(ASTA NE SCAPĂ, AVEM TIMP PENTRU ALTELE)FRUMUSEŢEA ŞI UNICITATEA ,,LUCRURILOR SIMPLE''...IAR MIHAELA ARE ŞI ACEASTĂ FRUMOASĂ DEPRINDERE, DE ACEEA EU CRED CĂ ARE TOT DREPTUL SĂ PRIVEASCĂ IN OCHII ROMÂNIEI, domnilor ziarişti care o acuzaţi de această îndrăzneală , poierduţi în boala naţiei acesteaia:mitizarea unui trecut îndepărtat care conteaza până la Dumnezeu , dar care nu ar trebui să ne împiedice să acceptăm că şi prezentul poate naşte valori.
CÂT DESPRE ALEGEREA DESTINAŢIEI ,MONACO,ACEASTA E CEL MAI POTRIVIT ULTIM ARGUMENT ...AM FOST ACOLO ŞI POT SĂ AFIRM ASTA!ÎNCĂ O DATĂ, BRAVO, MIHAELA!
NU SUNT UN OM CU VOCAŢIA IDOLATRIEI, ASTA E CLAR, DAR AM SIMŢIT NEVOIA SĂ SPUN CELE DE MAI SUS , ACUM, AICI, PENTRU UN OM CARE IMI ESTE REALMENTE DRAG!

luni, 15 iunie 2009

Ma tem, deci exist...!


Regretul ca scriu tot mai rar, aproape ca ma doare.Dar uneori, ca si in momentul de fata, ma tem sa imi deschid baierele inimii, ma tem de mine, de puiul de caprioara pe care il intuiesc , cuminte si temator, , undeva in cotlonul final al sufletului meu.
Am foarte multe temeri si am inceput sa cred ca asta e materialul ,,de baza''din care Dumnezeu a hotarat sa ma zamisleasca.Pana la urma si asta e o cruce si o accept, bucuros, pentru ca teama ma face sa ,,ma astept''la lucruri care pot parea de necrezut, imposibile, vreau sa zic ...unui individ normal.Apropo de normalitate, eu incep sa ma decupez undeva la polul ei opus si ma bucur,modest, nu ma judeca!Pentru ca a nu fi ,,normal'' e si frumos, poate fi si ,,inaltator'', unic sau .., stiu: sau ,,tres dur''...Dar cine hotaraste notiunea de normalitate si , mai ales, cine poate baga mana in foc pentru limitele ei, cine le poate bate in cuie fara frica de a se insela?!
Revenind la temeri, simt tot mai de des cum ideea de moarte imi sufla greu in ceafa, ma ,,imparateste'' dominator si ...ma ingheata.Nu pot accepta moartea in haine de ,,calatorie dulce'', Doamne , sa ma ierti! Plecarea asta ma incremeneste si nu prin raportare la mine, ci la cei de langa mine.E temerea suprema a vietii mele!Nimic nu ma convinge sa ,,trec peste'', iar atingerile de acest subiect ma anuleaza,imi sterg parca fiinta de la inceputul vietii si pana atunci.Se sterge orice decor din jur!E aproape ca in iubire!Iar povestea lui Iri, din seara asta(mama ei e foarte bolnava)m-a invadat dureros...nu am stiut ce sa-i spun!
Totusi,exista un singur loc , in lumea asta, unde eu si Moartea ne acceptam, e ca o imbratisare de prieten...e pace, acolo e pace, e acceptare de lumi despartite, altfel, de frontiere pe care nu stiu cine le pune...acel ,,acolo'' e mormantul lui Cip...
Acolo, in noianul colorat de panselute....e o parte buna din copilaria noastra!Si n-am sa uit asta niciodata!Si vin sa imi adulmec amintirile...!Si plang...

vineri, 12 iunie 2009

luni, 1 iunie 2009

Lui Matei, la aniversară...




Zambile roz,picurate generos


peste lume,


fluturi innebuniţi


de lumina mare


a zâmbetului tău


fac popas naiv


în cercul perfect


al balonului-inimă


şi mă trag de mânecă


şi-mi şoptesc


indiciul magic


către inima ta de


COPIL...


iris drag,


rupt din marele OCHI


ofrandă a credinţei mele


în dăinuire,


tu ai cuprins în firele tale de lumină


TOTUL


dând fiiţei mele


RAŢIUNE


şi, mai ales,


arătând cârpei moi


caraghios smiorcăite


peste timp,


că aici trebuie căutată


CALEA ....


LA MULŢI ANI, COPIL IUBIT!

mama