Mici, neputincioşi, urâţi şi nesiguri, ne repetăm zilnic scenariul unui ,, a fi '' dezlânat din mii de ghemuri roase de pisici uriaşe, care ne privesc deja de sus , de la fereastra ochilor sticloşi, dresaţi să vadă numai universul dulce al bolului cu lapte...
Încrâncenaţi în orgolii utopice firii noastre, strângem din pumni imaginari şi ne facem promisiuni menite să ne aline slăbicunile în leagăne materne iluzorii...
Noi suntem rana , plictisul, mocirla, vanul , oglinda întoarsă în mii de frânturi caleidoscopice şi trimisă în afară de la adăposturi livreşti sigure, suntem planul pentru mâine, ziua de luni, ceaiul de dimineaţă al zilei fără început, madlena lui Proust, cafeaua cu caimac sau covrigul dulce-amărui , tovarăş sigur al ziarelor săptămânale.
Suntem greşeala din propriul vis, văzută abia la trezire,suntem libertatea eliberării prin somn , unic revers al medaliei.
Avem ambiţii , încrâncenări, speranţe, priviri arogante, micimi caraghioase care ne scapă întotdeauna...
Totuşi, suntem candidaţii perfecţi la lecţia răbdării şi a iertării şi a mersului pe sârmă...ghimpată, iar asta nici măcar nu ne mai miră...
