marți, 28 iunie 2011




Să fii dascăl astăzi, mai ales în preajma examenelor de final de an, este o....ÎNCERCARE...O încercare şi, fără doar şi poate, o provocare peste care nu poţi trece dacă nu eşti...curajos.
Cam ce ar implica acest statut astăzi?...Răbdare(pentru a citi până la capăt foaia scrisă cu ,, degetele de la mâna stângă), naivitate(necesară speranţei în ieşirea la liman), omenie( să le dăm o şansă-n plus....parcă nu ar avea atâtea...care le scapă acestor... ,,puşti'' cu trăgaciul înlăuntru, gata de atac la orice frază neconvenabilă lor),INCONŞTIENŢĂ( întru zăbovirea într+un sistem etern convalescent), în sfârşit....NE BU NI EEEEE!(SAU NEBUNIa DE A MAI FACE AZI CEEA CE ÎŢI PLACE CU ADEVĂRAT, de a muşca în continuare cu aceeaşi poftă din savarina putredă azi, savuroasă cândva, susţinând că e madlena vieţii tale....
Să fii dascăl este, dincolo de orice încrâncenare şi criză de identitate ( care ne sau mă bântuie de foarte multe ori)înseamnă şi o vocaţie fericită sau poate , înainte de orice, ACEA vocaţie fericită pe care Dumnezeu nu o pune în braţele oricui( cel puţin aşa vreau să cred ) tocmai pentru ca cel care ar primi-o doar întâmplător să nu o scape de mirarea de a întâlni suflete de copil şi ochi curioşi şi aripi aşezate ,cuminţi, la spate, în aşteptare...
Privesc,în poze şi filme aşternute în timp, creşterea copiilor mei, a primilor mei liceeni şi trimit la plimbare gândul că peste încă un an vor zbura din cuibul-şcoală în care bulgării de lut crud au căpătat formă de inimă...
Mi-e dor de clasa a IX-a, mi-e dor de dojana pentru Neuniformă,pentru cercelDragoş, cercelBogdan, fustăscurtăIuliana,părroşuRox,machiajAlexandra,somnuşorVera,de nebuniadintr-a zecea, când ne-am cam certat,de maturizarea neaşteptată dintr-a unşpea, când îl rog pe David să fie un şef cloşcă şi el ţine cont de asta....şi ne arată tuturor că e un manager exemplar!!!(chiar vorbesc serios)
Mi-e dor de VOI şi pentru că m-aţi antrenat pentru cariera de MAMĂDEADOLESCENT care numai uşăară nu e!!!
Mi-e teamă de ultimul clopoţel...!


PS: Se pare că nu aş da bolovanul sisific de dascăl pentru nimic în lume...

marți, 8 februarie 2011

Homo, homini...




Mici, neputincioşi, urâţi şi nesiguri, ne repetăm zilnic scenariul unui ,, a fi '' dezlânat din mii de ghemuri roase de pisici uriaşe, care ne privesc deja de sus , de la fereastra ochilor sticloşi, dresaţi să vadă numai universul dulce al bolului cu lapte...
Încrâncenaţi în orgolii utopice firii noastre, strângem din pumni imaginari şi ne facem promisiuni menite să ne aline slăbicunile în leagăne materne iluzorii...
Noi suntem rana , plictisul, mocirla, vanul , oglinda întoarsă în mii de frânturi caleidoscopice şi trimisă în afară de la adăposturi livreşti sigure, suntem planul pentru mâine, ziua de luni, ceaiul de dimineaţă al zilei fără început, madlena lui Proust, cafeaua cu caimac sau covrigul dulce-amărui , tovarăş sigur al ziarelor săptămânale.
Suntem greşeala din propriul vis, văzută abia la trezire,suntem libertatea eliberării prin somn , unic revers al medaliei.
Avem ambiţii , încrâncenări, speranţe, priviri arogante, micimi caraghioase care ne scapă întotdeauna...
Totuşi, suntem candidaţii perfecţi la lecţia răbdării şi a iertării şi a mersului pe sârmă...ghimpată, iar asta nici măcar nu ne mai miră...

miercuri, 29 decembrie 2010

Sărbători cu bine !






Acum, în prag de sărbători, împodobiţi-vă cu straiele curate ale Binelui , neprihăniţi-vă sufletul cu zăpada unui nou început, alergaţi la fereastra fiinţei şi căutaţi Răsăritul în fiecare om drag aflat mai aproape ca oricând!


Priviţi lumina din jur şi faceţi-o mai
bogată cu un zâmbet , cu o vorbă şoptită,
cu o rază a privirii care capătă formă de inimă!

Împărţiţi Bucuria, Speranţa , Lumina făpturii voastre printr-o fericită risipă, îmbogăţind Lumea cu ghirlandele Prieteniei şi ale Înţelegerii!




Fiţi toleranţi şi buni, daţi-vă mâinile, prindeţi-vă în hora magică a celor care ştiu să rostească , simultan, Colindul care mângâie !




Să aveţi Sărbători cu bine, învăluite în iz de portocală şi de brad – aromă nepreţuită pentru întregul An ce va să vină!

miercuri, 1 decembrie 2010

Colind PATRIEI MELE...




Ningă, decembre', peste rănile ţării mele bătrâne , coborâte astăzi de pe cruce numai pentru a-şi mesteca , înlăcrimată, cuminecătura...pentru a sorbi licoarea sfântă care parcă nu o mai încape în mireasmele tâmăduirii ...
Ningă iarna potop de alb proaspăt, primenire amăgitoare , efemeră, peste sufletul străbunei care încă ne mai rabdă...
De s-ar aşterne hora heruvimilor copii pe sufletul obosit al Patriei , mângâiere caldă, abia şoptită la urechea puţinilor care mai SUNT ...
Colind trist se înalţă din glasuri tremurate, pribege, îngheţate aproape mereu în vorbe ce nu le aparţin...
Lumină lină se aşterne , tăcut, pe covorul care mă poartă către tine, Ţară...

duminică, 26 septembrie 2010

O ţară mai curată, măcar pentru o zi...








Ieri, 25 septembrie 2010, am participat la un proiect naţional , ,,Let's do it, Romania!'', menit să trezească la realitate conştiinţa(?) unei naţii somnolente , prin vocaţie...
Convingerea mai sus menţionată mi s-a confirmat: am însoţit un grup de 7(!!!) elevi care s-a văzut nevoit să reprezinte o ...clasă întreagă...Trist, dar bine că a fost şi aşa...:):(...
La început am crezut că va fi destul de solicitant, apoi am intrat în ...
,, jocul '' propus, bucurându-ne de tot ce se putea: soarele care , deşi timid, ne-a încurajat cu câteva zâmbete, colegii de ...iniţiativă, elevi de la alte şcoli ploieştene, elanul tinerilor , poveştile spuse în micile momente de pauză...
În jurul prânzului ne-am retras, lăsând în urmă un munte de saci , o pădure mai curată şi, mai ales, o experienţă rară în România ...
Îi felicit pe: Iuliana, Alexandra( ,, capul răutăţilor''-la iniţiativa ei am intrat în proiect), Andreea, Alina,Ioana, Alexandra şi Bogdan(reprezentantul micului grup de filologi ai clasei).
Sper ca data viitoare să fim...TOŢI!!!

vineri, 3 septembrie 2010

Versuri pentru Matei...Toamna coaptă ţese greieri...




,,Când plouă, eu şi cu mami ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin casă''


La fereastră strop mărunt,
Vara trece-acum în gând,
Cuib de pui,
Cu mama lui,
În căuş cald de gutui,
Ne pitim,
Gângurim,
Vorbe blânde îi şoptim
toamnei,
prinţesă vicleană,
aşezată în poiană,
care ţese, prefăcută,
aur moale pe lăută,
vrând să prindă-n mreaja ei
lung alai de greierei...
Doar că Iarna,înţeleaptă,
Îşi culege sora coaptă
Şi-o ascunde în cămară
Pân' la draga...Primăvară...

Versuri pentru Matei...Alint cu litere noi...




,,Mama mea îmi şopteşte toate poeziile din carte''


Hai la drum,
ici, pe cărare,
calcă-ncet,
vezi, cu mirare,
ce de litere bogate,
de prieteni încărcate
una plânge,
alta zboară,
A te mângâie-ntr-o doară,
C din cui,
Mai gălbui,
Îi şopteşte nu şiu cui
Cum că TU,
Ovipui,
Ştii pe litere să spui
Numele ...Bunicului!