miercuri, 1 decembrie 2010

Colind PATRIEI MELE...




Ningă, decembre', peste rănile ţării mele bătrâne , coborâte astăzi de pe cruce numai pentru a-şi mesteca , înlăcrimată, cuminecătura...pentru a sorbi licoarea sfântă care parcă nu o mai încape în mireasmele tâmăduirii ...
Ningă iarna potop de alb proaspăt, primenire amăgitoare , efemeră, peste sufletul străbunei care încă ne mai rabdă...
De s-ar aşterne hora heruvimilor copii pe sufletul obosit al Patriei , mângâiere caldă, abia şoptită la urechea puţinilor care mai SUNT ...
Colind trist se înalţă din glasuri tremurate, pribege, îngheţate aproape mereu în vorbe ce nu le aparţin...
Lumină lină se aşterne , tăcut, pe covorul care mă poartă către tine, Ţară...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu