Poezia naşte copaci înfloriţi....

Sfârşit de martie! Forsythia explodează parcă sfidător (nu-i pasă ce e înlăuntrul nostru ! ) şi ne dă, parcă, lecţia supravieţuirii care ne sună (!?)... cunoscut-doar o mimăm imperceptibil zi de zi, dar căreia nu-i ştim defel numele...

Simt, încă din zorii sfârşitului de săptămână ,cum latenţa înmugurită în mine dă semne curajoase de înflorire...Dar e greu să rosteşti limba florii , e greu şi parcă nici nu are rost să o amăgim promiţându-i o lume mai bună, afara, aici....,,Mi-s şubrede bârnele ...ca foile florii...''

Vorbind în jur, aflu că mai sunt şi alţii ca mine sau că nu sunt singura care simte iz de ...verde crud străbatându-i pământul reavăn al inimii...E bine să nu fi singur în secolul singurătaţii în care nimeni nu recunoaşte că tocmai asta e boala erei acesteia...

Ei bine, a mai trecut o zi şi am găsit un loc şi nişte oameni în preajma cărora mi-aş lăsa copacii să se nască...un tărâm al poeziei , înaripat de un POET , ieri înger, azi ÎNGER,aşezat ,,la pândă'', respirând în taină lângă tâmpla celui care ştie să audă ...

Bucurie mare să am alături tineri, Tineri de toate vărstele care au lăsat dincolo de ferestre alămurile timpului care goneşte , preferănd sa deschidă FEREASTRA cealaltă, către inlăuntru...

Mai pe scurt:,, Sub aripa lui Nichita''...intrecere în rostire , campionat de emoţie încheiat cu un căştig unanim!Un regal!

Acum, noapte bună, iar de mâine....să ne cultivăm grădina!...Pentru copacii care ne bat la uşa sufletului!

Sodad e o stare de spirit. Mă duce cu gândul la ...Evora ?...mai puţin!Mai degrabă la oameni cu care am stat cândva faţă în faţă.E greu să spui asta trăitorului secundelor noastre de acum...pare incredibil, dar n-o să mă las în capcană lamentărilor de niciun fel!Revenind, la Sodad:acum câţiva ani buni , căutam cu patimă un nume de pus în fruntea unei bucăţi de hârtie-oglindă în care m-am gândit că ar vrea să se privească nişte adolescenţi..o (teoretic) banală revistă şcolară...şi atunci ...Octav zice: Sodad.Îngerul de pază întreabă de ce.Octav răspunde : o stare de spirit.Îngerul,vecin atunci cu tinereţea lor, îşi întinde aripa dominatoare, şterge urmele literelor de pe nisip şi scrie ,,De albastru''.De acord!
Octav şi...ceilalţi pleacă...Îngerul rămâne şi , căutând acum un punct pe orizont, ceva de care să se sprijine(,,o bancă în mijlocul mării , pe care să se odihnescă uneori pescăruşii mai laşi'') şi-a spus: SODAD...
Da, ,,uneori mai trece , monoton, prin bulion, un vechi poştalion''.........Important e să fii prezent la apel exact în clipa aceea.....

........De multă vreme ma gândesc la un blog(prezentul, vai!creează surogate şi pentru cărţi!-iertare consumatorilor înrăiţi!)şi tot amân să încep unul...din lipsă de timp(şi mi-am jurat să evit clişeele!) din lipsă de curaj (?) sau dintr-o exigenţă care ia frecvent forma autocenzurii.
Încerc să scriu , de acum încolo, un fel de ,, blog de sertar'' sau un album de gînduri.....de răsfoit, cu ,,capul în mâini'', cu sufletul ,, la gură'' în Timpul când nimic altceva nu va mai reuşi să îmi tulbure trecerea.
Să vedem ce-o să iasă.....!