Citeşte şi visează la...DESĂVÂRŞIRE!

Incep să am ,tot mai clar în minte, convingerea că un om se îmbracă, deci, devine OM, abia în toiul lecturilor sale.Admiţând că la capătul demersului mai sus amintit am îndrăzni să vorbim despre DESĂVÂRŞIRE.
Zâmbesc , înţelegător acum (după întâmplarea la care mă gândesc , printr-o neînsemnată atingere, tremuram de nervi)amintindu-mi cum, în elanul meu didactic(înjumătăţit, vai!,după cei ,,doi ani''imputaţi zilnic, vreme bună de ...diverşi cu ,,pretenţie de nas'')am acceptat (asta nu mă salvează prea mult),la sugestia unor elevi, prezenţa unei persoane despre care intuiam că e ok, nu mai mult, la o oră de dirigenţie.Speranţe medii, în linia bunului simţ, asupra discursului.Încântare din partea lor, nedisimulată, ca în lumea acelor ,,grandes personnes''.Elan neştirbit cu nimic după(dovadă lipsa aşteptărilor mari , pusă , zic sincer şi blând, pe seama ,,formării în curs'').
Mă revăd, plină de curtoazie(doar aveam oaspeţi), în faţa catedrei , zicând(poate am greşit făcând pe gazda într-o lume în care eşti adesea poftit să te serveşti din frigiderul amfitrionului):v-aş propune să vorbim despre desăvârşire.GHINION!(cum spunea, uşor repetat, dar şi amuzant, M.N., autoarea unor ,,sfaturi ''de trăit în lumea asta al cărei miros urât ne cam scapă în ultima vreme).
Răspunsul micii şi, de altfel, naivei mele iniţiative ...nu cred că vreţi să îl cunoaşteţi...Oricum, pentru a nu leza curiozitatea nimănui, vă spun doar atât:a urmat un tir lung de inepţii(de obicei nu calific astfel, nu-i frumos, dar pentru cine a tăcut vreo săptămână după aceea, de mirare, cred că e de înţeles...)împănate , obligatoriu, doar suntem în secolul 21!!(vai!)cu creşteri pipoţeşti stimulate de un avânt logoreic rar al cărui demers ducea spre centrul universului unde se plasa vorbitoarea...Penibil ar fi simplu, dar a fost TRAGIC şi trist!!!
Revenind la desăvârşire, eu cred că nimic în lumea asta, nici măcar goana după ,,fani''( a se înţelege blegi rămaşi cu gura căscată la un bălci pe care s-a întâmplat doar ca atunci să îl faci ,,tu'')nu îţi dă dreptul să calci în picioare acest IDEAL pe cale de dispariţie ,mai ales când vizezi un deziderat mărunt:adaptarea ta la ....mediu....Suntem în secolul repatrupedizării noastre ,faptic, nu neapărat fizic (deşi nu-i exclus!), iar DESĂVÂRŞIREA pe care o pomeneam eu rămâne pentru foarte mulţi dintre noi un fel de EVEREST la care nu mai avem nici măcar deprinderea să visăm...
Ce am vrut să zic cu asta?Începusem printr-o referire la lectură.Am ajuns într-un punct existenţial în care numai acest minunat gest, cititul, mă mai bucură(cu excepţia alor mei, toţi, bien sur).Malheureusement,vacanţa mare rămâne singura opţiune în acest sens.O reală gură de aer.Am parcurs, în concediu ,câteva cărţi care m-au condus, delicat, cum numai ele o mai pot face in era aceasta,spre un sens comun, poate chiar unic , în care mi-am scăldat fiinţa ca un deţinut ,,în permisie'', de sărbători.Am înţeles de la oameni adevăraţi cîteva lucruri esenţiale, punţi de salvare pentru lumea în care trăim, dacă s-ar gândi cineva la vreun colac de oferit planetei.(locuitorilor ei):
1)Dincolo de mitocănie , respiră , încă, lângă noi, bunul simţ, fie el doar o latenţă, iar acest fapt fericit ne obligă să profităm de el-să fim buni, implicaţi, să mai punem,cum spunea cineva, câteva vreascuri în Soare...
2)Gentileţea şi îngăduinţa manifestate acolo unde chiar e cazul nu numai că nu strică nimănui, dar pot pune umărul şi , mai ales, (OLE!)pot contamina ...
3)Suferinţa (aici am mari probleme, pătimesc din orice şi mă las facil pradă tânguirilor diverse, dar sper să cresc)se poate consuma şi individual, tăcut,demn...Strigând-o pe străzi nu o minimizezi(totuşi, asta nu-mi va ieşi, multă vreme:(...
4)Modestia este cel mai de preţ dat pe care o fiinţă îl poate primi de la :destin, familie, sine sau de la toate laolaltă(din păcate e greu de simulat, cred imposibil şi, mai ales , greu de lipit pe o faţă care s-ar sufoca în lipsa ,,strălucirii''-a se citi stridenţă!
5)Desăvârşirea se dobândeşte , cu efort susţinut, cu modele pe care le alegi cu o minuţie chirurgicală(şi asta se deprinde)şi pe care le urmezi chiar daca de multe ori nu e deloc facil(sau tocmai de aceea),având mereu în minte IDEALUL, oricât de îndepărtat ar părea el sau oricât de imposibil ar fi de atins.
Şi am mai învăţat să nu-mi mai caut cărţile după prejudecata legată de autorul lor...cunoscut sau nu, literat sau nu...E o experienţă pe care mi-am refuzat-o caraghios ....sau inconştient...N-am să mai fac!:)
Lectură plăcută, descoperiţi-vă în oglinzi mult mai sincere!Va fi o minunată revelaţie...