Mesaj pentru candidaţii la ...LUME

Întotdeauna am avut convingerea că fiecare om este făcut pentru o vârstă anume, iar acest ,,dat’’al firii îl primeşte la naştere, din voinţa unor legi ale Cerului.
Acum , când mă aflu în toiul călătoriei spre Soare, pot spune , cu tărie, că vârsta adolescenţei lasă cele mai frumoase urme...Şi imi întorc privirea cu blândeţe şi sfială spre acei ani de ,,legendă’’, şi le mângâi dâra de lumină , luând-o în căuşul palmei, ca pe un copil drag.
Şi alerg pe urmă spre Voi, fericiţii trăitori ai vârstei majoratului...nu întâmplător: Voi, dragii mei, lăsaţi acum în urmă o eră a sufletului despletit în evantaie nesfîrşite de culoare, un ceas al fiinţei în care aţi deprins mersul ,,pe valuri în picioare’’, un timp ,,răbdător’’cu oamenii lui...Voi,dragii mei, aveţi înainte LUMEA , lumea cea mare, în care acele orologiului devin aprige , galopând indiferent spre nu ştiu (?)ce destinaţii ...
A sosit timpul desprinderii de cuib, de cuibul-liceu pe care sper să-l transformaţi în cel mai frumos cotlon al sufletului vostru,împodobindu-l cu floarea rară a recunoştinţei(pentru oameni, pentru locuri, pentru stări de spirit crescute aici)...E un ceas solemn , un moment de stat ,,cu capul în mâini’’ şi de privit, cu ochii sfioşi şi sinceri în urmă...Ce oameni frumoşi! Ce vise minunate !
Veţi vedea, ajunşi afară , adică dincolo de căuşul-cocon –şcoala, să zicem- că uneori cerul devine mai roşu sau chiar violet –şi vă veţi aminti de Bacovia- apoi veţi auzi larmă de pescăruşi aiuriţi de zborul gonit de furtună...Nu vă temeţi, lor le place să zboare , iar voi aţi apucat deja să vă deprindeţi cu datul din aripi! Îi puteţi concura!
Poate ca Timpul va fi uneori mai puţin răbdător....nu-i daţi ocazia să vă conducă din urmă, arătaţi-i ,sfidător, paşaportul spre dincolo de limitele lui: încrederea , speranţa, IUBIREA!Iubirea de oameni, dăruită de Oameni!
Îndrăzniţi!Aveţi curajul să vă conturaţi pe planşeta molatică a inimii cercuri mari-visele- şi aşezaţi-le în mijloc năzuinţa împlinirii , uitând de orice obstacol(ce puzzle frumos e acesta!-vor exclama muritorii care, vecini până atunci cu umbrele voastre, nu bănuiseră că ele sunt alungite de o LUMINĂ MARE, ardere de leu tânăr şi curajos).
Nu uitaţi să fiţi miloşi! Din milă suntem răbdaţi pe Pământ, din milă, dar şi dintr-o încredere mare pe care IRISUL suprem ne-o acordă zilnic , necondiţionat(cum să îndrăznim noi să fim indiferenţi?!...şi totuşi....nepăsarea ne întinde mâna – ispită la tot pasul...) .
Dar ,mai ales , fiţi voi înşivă!Indiferent de vreme(uri) şi loc , căutaţi-vă miezul fiinţei, faceţi cunoştinţă cu el , fără teama de a fi dezamăgiţi! Având această îndrăzneală de a vă lua în mâini Eul netins de niciun machiaj aţi câştigat cea mai mare confruntare: privirea în oglinda conştiinţei .Dacă vă place, SINCER, ceea ce vedeţi acolo, CONTINUAŢI!Dacă nu, continuaţi, dar pornind NEAPĂRAT , de la celălalt capăt al drumului.Vă asigur că veţi fi răsplătiţi cu ....CALEA LACTEE!

PASTE FERICIT!

Fiecare din noi are vise!Mai mult sau mai putin îndrăzneţe, ele depăşesc, cu fiecare zi, culcuşul ,,coconului ''timid şi scot capul , îndrăznind, fără să bănuiască vreo umbră sau vreun ,,ciot''care să le impună halte neplănuite.În timpul acesta,însă, nu ştiu ce atingeri nebănuite atrag, prin fire a căror logică le scapă bieţilor muritori, munţi de nisip care,umăr la umăr, devin cazemate!Nisipul?Devine piatră, iar piatra .....nu a învăţat lecţia plânsului...

Pe scurt, un Copil...,,ca oricare altul'', deci, Unic în felul său:ANDREI.

Şi ...o boală cumplită...cancer!Nebănuite sunt legile firii!Dar nu mai e loc de filosofie atunci când ceasul din perete e chemat urget la întâlnirea cu Ceasornicul din cer...nerăbdătoare îi mai sunt clipele!

Eu cred în puterea muritorilor de a zidi lumea din palme întinse una spe cealaltă!Eu încă mai cred că undeva, printre undele tainice ale boltei care ne aminteşte zilnic limita de ,,gândaci eroini'', există , latent , dar SIGUR, o PROMISIUNE :un dicţionar al copilăriei din care să lipsească un singur cuvânt:suferinţă!

DESPRE CUM IL PUTETI AJUTA: www.andreidumitrescu.blogspot.com

Despre fericire

Fericirea e o fată morgana agăţată de undiţa iminentă de deasupra Mării noastre.Ştimă, nagodă, lostriţă, ea penduleaza de la un chip la altul,populându-ne secunda umilă de ,,bieţi’’şi lăsându-ne sa consimţim ,,liber’’la trecerea dintr-o colivie într-alta (doar ne avem destinele în mâini!)...năzuind ca ,,vom ieşi noi cumva la lumină!’’, sperând că , într-o bună zi, vom repira aer curat...
Fericirea ...poate lua forma succesului scump plătit sau a luxului, fericirea poate însemna narcisism sau orgoliul de a fi recunoscut(uneori nu contează de cine şi nici pentru ce) , ea este confundată uşor cu starea de bine, cu un anume confort fizic...De la un anumit etaj al fiinţei, fericirea e o stare la îndemână pe care o poţi prinde in palmă dacă faci cel mai simplu gest : cumperi flori, admiri rochia preferată din vitrina magazinului din colţ, sorbi cafeaua de dimineaţă sau arunci o privire pe fereastra însorită promiţător(morgenstimmung!).Până la urmă, condiţia de muritor e destul de generoasă şi cu atât...nu-i rău, dar ce ne facem cu căutătorii FERICIRII celei mari, profunde....?!Ce răspuns să le dai ăstora care presimt că e ceva dincolo de burta ultimului peşte despre care ţi s-a spus că e ...capătul?!
Există o cale si pentru echilibrul acestora....Calea sinelui către SINE.Cale lungă, e drept, cale al cărei preţ nu se plăteşte în nicio monedă a niciunui timp.....tocmai pentru că preţul, aici, se cheamă Valoare.(ce monedă grea plăteşte cuvântul acesta în era ce-o trăim!).
Fericirea ar trebui să însemne recunoaşterea TA în oglinda secundei tale, făşia de pământ în care să încapi, oricât de îngustă le-ar părea celorlalţi (să nu înţelegi prin asta acceptare, ci puterea echilibrului găsit într-un colţ de cub sfărâmat!)...Fericirea
ar trebui eliberată de latenţă şi colindată în lume, de gloate întregi de urători care sa-i strige numele pe străzi, aşa cum se merge cu Capra de ANUL NOU!
Chiar aşa, fericirea e ANUL NOU din fiecare, trăit , diferit, de la om la....om.,,La mulţi ani!’’