E un moment de victorie să fii deasupra lucrurilor atunci când decupajele măruntei noastre planşete existenţiale sunt îmbibate de murdăria viermilor latenţi ai omenirii, treziţi la apelul înspăimântător al speciei.
Iar acest mic curaj de a fi altfel presupune respectarea unor exigenţe pe care nu ţi le impune nimeni, poate tocmai de aceea.E fascinant să priveşti în ochi atunci când ai fi tentat să scuipi în obraz, să întinzi mâna în loc să ridici pumnul...
Sunt convinsă că am deprins târziu lecţia toleranţei adevărate, dar tocmai de aceea îmi place să o aplic tot mai des pentru că realmente cred în ea, iar inutilitatea acestei Valori în era ce-o trăim mă aţâţă şi mai mult să o arăt lumii ca pe un ceaslov de pe care înlături colbul netrebnic al indiferenţei anilor lăsaţi nepăsător...
Din păcate, constat că , erijându-mă în dascălul care speră, fără împăunare, în echilibrul privirilor dintre oameni, angajez un ,,proiect''avorton...şi cui îi mai pasă de o moarte în plus...?!Totuşi, în naivitatea inerentă supravieţuirii în ,,cercul strâmt''uit chiar să mă mai întreb de ce, cum, din ce motiv merg încă inainte şi cum de nu am luat drumul din celălalt capăt ,aşa, din obişnuinţa unui anapoda care ne vine,,mănuşă''din ce în ce mai mult.
Alerg, galopez aparent în linia speciei , dar am bucuria de a -mi contempla o latenţă pentru care mă consider norocoasă:luciditatea care mă ajută să nu-mi scape iminenţa fiecărui strop de aer respirat,dar şi încrederea şi mai ales încăpăţânarea de a închide ochii pe marginea prăpastiei şi de a face salturi spre celălalt capăt al frânghiei...
Ce generoasă ar fi natura dacă ne-ar programa feţe-oglindă , vizibile , prin rotire, în primul rând de către deţinătorul lor de drept...iar luciditatea şi curajul contemplării să se ivescă , doar din întâmplare ,atunci când proprietarul se simte îndreptăţit, ca de obicei, să arate cu degetul...să-i spunem EXPERIMENTUL ,,OCHENUL ÎNTORS''!VĂ-NCUMETAŢI?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu