Un om e un lung şir de oameni...mai uşor sau mai greu de ,, prins''în portrete consistente, mai lesne sau mai anevoios dezvelit în straturile alcătuitoare... Până la urmă, însă, fiecare e capabil de un surâs încadrat într-o ramă existenţială...
Fiecare poveste de viaţă îşi are drumul ei, de la cocon la humă...povestea Doamnei T m-a fascinat, m-a târât prin stări nenumărate , m-a întors din drumul meu nebun şi netrebnic de pământean al unei epoci viclene care ,, te prinde'' în rame de sârmă ghimpată şi te analizează de la înălţimea omului care îşi contemplă şobolanul de casă ...mi-a oferit clipe de lacrimi , mi-a întins mâini pe care nu le mai atinsesem de mult...
Fiecare chip se conturează tot mai clar cu fiecare secundă înviată în cuvântul trăitorului ei şi îşi continuă, cuminte şi docilă, calea ...de acolo de unde a fost lăsată ultima dată ...astfel, o clipă suspentată poate fi, prin bunăvoinţa noastră, înnoită , prin învestirea ei cu viaţă nouă...
Restul...ţine de aşa numita deprindere a proprietarului în arta decoraţiunilor ..interioare....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu