

Surâs...la început temător
şi nesigur...
apoi tot mai conştient de
regula jocului
Zâmbet ,
Apoi râs în hohote,
râs nebun
înnebunitor
epuizat ,
la final,
în rânjet orb,
semn că lecţia vicleniei
fusese pe de rost
învăţată.
Sodad e o stare de spirit, o pensulă de cuvinte care mângâie foaia albă, nerăbdătoare, uneori ştergându-i lacrimile eliberatoare... Sodad e o voce care nu îmi mai dă voie să vorbesc doar cu mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu