Sodad e o stare de spirit, o pensulă de cuvinte care mângâie foaia albă, nerăbdătoare, uneori ştergându-i lacrimile eliberatoare...
Sodad e o voce care nu îmi mai dă voie să vorbesc doar cu mine...
Sunt un ghemotoc de plastilina care se strânge in sinele rogvaiv atunci cand vede neprieteni(gest -pavăză sau naivitate caraghioasă),care se deschide în evantai generos atunci cand vede, ştergându-se bine la ochi , de uimire, ADEVARUL, BINELE, DECENŢA DIN FIINŢĂ...
Sunt EU şi asta am reuşit să DEVIN , după căutări mai întâi curioase, aprige apoi,iar aceasta nu e puţin.
Ma doare când vâd neputinţă şi nimic cu ,,pretenţie de nas'', mă înalţă şi mă convinge să merg mai departe când constat că măcar un om mă mai înţelege...
Surâs...la început temător şi nesigur... apoi tot mai conştient de regula jocului Zâmbet , Apoi râs în hohote, râs nebun înnebunitor epuizat , la final, în rânjet orb, semn că lecţia vicleniei fusese pe de rost învăţată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu