,,Când ne plimbăm prin parc, mami şi tati mă ţin fiecare de câte o mânuţă şi mă ridică suuus de tot''
Ala-bala,
,,Gâsca zboară'',
Zvon de aur,
Într-o doară,
Uite-l!
Oare?
Parcă nu-i...
,,Ovipui al ...nu ştiu cui''...
Sodad e o stare de spirit, o pensulă de cuvinte care mângâie foaia albă, nerăbdătoare, uneori ştergându-i lacrimile eliberatoare... Sodad e o voce care nu îmi mai dă voie să vorbesc doar cu mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu