Incredibil cât mă regasesc în Jurnalul Oanei Pellea!Am foarte rar senzaţia de mână care nimereşte mâna pereche, tot mai rar în ultima vreme, dar aseara, de fapt, de câteva zile, citind cartea asta..plutesc!Mulţumesc pentru dar, Cos!Mulţumesc pentru DAR , Oana!(mă strâng umil în mine constatând că o tutuiesc, dar nu pot altfel cu oamenii care ma lasă uluită în mijlocul străzii, al străzii sufletului).
Mi s-a mai întâmplat să plăng involuntar doar la Cărtărescu.Orbitor.
E ca o întâlnire cu Dumnezeu să constaţi că mai sunt măcar câţiva ca tine, fără ca asta să însemne că te crezi buricul Pământului,chiar tocmai pentru că nu te crezi.Iar majoritatea are CERTITUDINI în legătură cu asta.....
Suntem gândaci trişti , suntem ,, hoţii-n convoi, câte doi'',vorba lui Bacovia, aşteptând cuminţi la uşa Veşniciei, cuminţi şi fraieri, incredibil de creduli, de încrâncenaţi în siguranţa devenirii, a folosului aici, pe Pământ.....Suntem singuri şi teribil de ne-apăraţi,dar sperăm, poate asta ne innobilează, naivitatea asta care ne mântuieşte de răul contactat ,,la pachet'' cu fiinţa de om.Suntem copii infiniţi, încremeniţi fericit într-o vârstă salvatoare, asta ne recomandă încă Cerului, atunci când îşi ia lumea în cap contemplându-ne.
Ne e dor, nădăjduim să ne ,,săturăm ''cândva baierele sufletului de fiinţele care nu mai sunt prin preajmă, care ne zâmbesc promiţător de sus....de acolo de foarte sus.
Suntem o coadă de fecioară împletită din buruieni nobile,din fleacuri salvatoare şi din lut iminent....Câte cozi de fecioară prin lume!
Râs şi plâns, dragoste ţi rugăciune,piruete şi salturi în eter.....asta am simţit în stofa atât de fină a acestei CĂRŢI care , cum spune Oana, preţuind încă o dată acel dat unic al firii, modestia, a fost scrisă pentru sine, dar care nu va putea fi oprită din călătoria EI dincolo de limite de spaţiu sau de fiinţă...
Un regal într-o vacanţă cu ploi multe dincolo de care SOARELE se pregăteşte de apel...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu