duminică, 5 iulie 2009

Miez de iubire, muşcat din două părţi, de-odată...


Tu...îmi dai în fiecare zi certitudinea cercului perfect, îmi oferi siguranţa că echilibrul există chiar atunci când păcătuim îndoindu-ne de tăria lui...
Tu...ai fost frumos ,,împovărat''cu menirea de a-mi fi UMĂR, ARIPĂ, RĂSĂRIT...Eu...îţi sunt azi şi mâine şi de-a pururi ECOU predestinat...
Azi, când CERUL îţi coboară în căuşul-copil o nouă sclipire de stea , mă alătur,modest dar SINCER,DRAGOSTEI DUMNEZEIEŞTI şi-ţi aşez la tâmple ,ofrandă parfumată,floarea rară a IUBIRII pământeşti.Nu uita, însă, că această văpaie a fost
desprinsă din LUMINA cea MARE, iar acest aparent simplu gest o VEŞNICEŞTE iremediabil şi frumos.Să o preţuim , mână în mână, ocrotind bulgăraşul de lumină dintre noi!
LA MULŢI ANI, CHIP IUBIT!...M&R

Un comentariu:

  1. dar eu stiu sa primesc_..doar tu poti raspunde, cu fiecare secunda pretioasa pe care mi-o petrec in jurul fuioarelor de suflet infasurate mangaios pe adancimile sufletului-pereche.Inaripat sau decazut..doar timpul poate vorbi prin inimile noastre de copii infumurati.

    RăspundețiȘtergere